PROBLEMA 1: Cine decide programa școlară și cine formulează curricula educației pentru democrație?

PROBLEMA 2: Cine sunt producătorii bunului public educație pentru democrație?

PROBLEMA 3: Care sunt alternativele de furnizare? 


Problemele educației pentru democrație nu sunt specifice doar acestei discipline, ci unui întreg sistem de învățământ. Rezultate evaluate negativ sunt produse de sistemul național de educație și cu privire la alte discipline, inclusiv cu privire la cele cărora le este acordată o importanță crescută. Avem semnalele unei probleme de sistem, nu a unei probleme ce vizează domeniul restrâns și bine definit al educației pentru democrație.

Formulele în care este asigurată acum educația pentru democrație

Finanțare și furnizare publică prin sistemul național de educație

  • Cea mai mare alocare de resurse în prezent
  • Nivel mare de standardizare și nivel scăzut de inovație
  • Satisfacție scăzută a beneficiarilor privind serviciul educațional primit
  • Resursele umane implicate beneficiază de stimulente scăzute pentru furnizarea unei prestații de calitate
  • Mecanisme ineficiente de feedback și corecție atunci când furnizarea educației are o calitate scăzută

 

Finanțare publică (națională și internațională) și furnizare privată prin concursuri de proiecte propuse de organizații non-guvernamentale

  • Alocare modestă de resurse: concursuri de proiect organizate de Ministerul Tineretului și Sportului, Consilii Județene, Granturile SEE, Fondul Social European (ca obiectiv secundar in proiecte dedicate tinerilor vulnerabili) etc
  • Nivel scăzut de standardizare și nivel moderat-mare de inovație
  • Satisfacție medie și mare a beneficiarilor privind serviciul educațional primit
  • Resursele umane implicate beneficiază de stimulente medii și mari pentru furnizarea unei prestații de calitate
  • Mecanisme cu eficiență medie și mare de feedback și corecție atunci când furnizarea educației are o calitate scăzută

Finanțare și furnizare privată prin donații/sponsorizări din partea actorilor economici către organizații non-guvernamentale

  • Alocare scăzută de resurse: totalul finanțărilor oferite de actori privați este modest, iar obiectivele finanțate sunt diverse. Educația pentru democrație nu este printre domeniile cel mai frecvent vizate de finanțările private
  • Nivel scăzut de standardizare și nivel mare de inovație
  • Satisfacție medie și mare a beneficiarilor privind serviciul educațional primit
  • Resursele umane implicate beneficiază de stimulente medii și mari pentru furnizarea unei prestații de calitate
  • Mecanisme cu eficiență mare de feedback și corecție atunci când furnizarea educației are o calitate scăzută

 

Pentru a surprinde mai bine problema de sistem, să facem distincție între:

  • regimul furnizării bunului public educație: furnizarea se referă la deciziile despre tipurile de servicii educaționale ce urmează a fi oferite, măsura în care sunt reglementate activitățile private privind educația ca bun public, cum este finanțată producția acestui bun public, care este regimul de producție a acestui bun public și cum se monitorizează performanța bunurilor și serviciilor oferite.
  • regimul producției bunului public educație: producția se referă la procesul tehnic de transformare a input-urilor în output-uri, de oferire a serviciului propriu-zis.  

Astfel, atunci când diagnosticăm o problemă sistemică, ne referim de fapt la regimurile furnizării. Din aria de probleme de furnizare, iată câteva cu relevanță mai mare pentru tema educației pentru democrație:

PROBLEMA 1: Cine decide programa școlară și cine formulează curricula educației pentru democrație?

PROBLEMA 2: Cine sunt producătorii bunului public educație pentru democrație?

PROBLEMA 3: Care sunt alternativele de furnizare?